Săracii noştri prieteni, iubiţi, părinţi... care ne sunt întotdeauna aproape.
Cei care ne prind nervoşi, supăraţi, agitaţi, trişti, veseli şi în toate stările posibile.
Cât suferă săracii când suferim... Cât îi facem să sufere (fără să ne dăm seama) când suntem nervoşi şi ne vărsăm amarul pe ei doar pentru că sunt aproape...
Într-o vreme dacă eram nervoasă spuneam că sunt nervoasă şi ceream să fiu lăsată în pace să mă calmez. Uneori se întâmpla, alteori nu. Se întâmpla uneori ca lângă mine să fie cineva pentru care contez foarte mult şi care voia să afle ce s-a întâmplat. De câte ori mi-am vărsat amarul pe acea persoană care mă iubea şi voia să-mi fie aproape... De ce rănim atât de mult persoanele care ne iubesc? De ce rănim persoanele pe care le iubim?
4 comentarii:
Da..saracele fiinte fragile dragi noua si scumpe,pe care le ranim cu staile noastre de rau,nervozitate,depresie,amaraciune..si ei care stau acolo lasand sufletul sa gandeasca pentru ele si probabil isi zic..las`o ca e agitata..ei sa`i fie bine!
Uite pe cineva care mă înţelege!...
Cum as putea sa nu!
:)
Trimiteţi un comentariu